Pentru „Cea atât de iubitoare”

Mi-ai spus că ți-e teribil de frică de cărăbușii de mai. Frică nu neapărat de ei, cât de piciorușele și bâzâitul lor, plus că mai sunt și grași și se pot una-două împotmoli în păr.

M-am amuzat mirată, fiindcă nu știam asta despre tine. Te știam din totdeauna neînfricată…

image

Iar acum zâmbesc de fiecare dată când întâlnesc un cărăbuș. Nu răutăcios, râzând de slăbiciunea ta, ci pentru că bâzdâgania mi-aduce aminte în mod atât de pronunțat și duios de tine.

Azi spun cel mai egoist „La mulți ani” pe care l-am spus vreodată. Pentru că nu-mi pot imagina existența fără tine. Ești huma din care am fost făcută. Ești cea cu nopți nedormite și lacrimi ascunse, ești cea care, plină de râvnă, m-ai purtat de mână pe cărarea asta numită viață și m-ai condus atât de clar spre Turnul în care găsim adăpost și alinare zi de zi.

La mulți ani, iubita mea mamă!

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cronos

Si mestecand lacom se uita la mine cu ochi maslinii, rautaciosi.

Sunt cam amortita, nu pot sa rabufnesc. Sunt amortita de raza aia fina de soare ce-mi joaca rotocol pe braz. Inchid ochii, dar nu prea mult ca sa nu pierd din vedere… viata. Si cu irisii sub pleoape, ma agat de gandurile care-mi convin.

Si uite ce frumoasa e toamna asta.

De ce asta ?

Pentru ca… asa, fara motiv. N-am niciun motiv sa ma bucur de padurile de caramel asortate cu parcuri pe a caror alei colorate pasesc oameni grabiti, cu esarfe groase si mai colorate. Bate vantul si-l las sa-mi ciufuleasca freza. Imi numar prietenii folosind degetele de la mana dreapta si descopar ca sunt in posesia unei averi greu de estimat in euro, poate doar in aur de 24 de karate.

Imi dau seama ca ma plang zilnic de treburile mult prea importante si monotone de care ma ocup. Totusi, nu ies din casa dimineata fara a-mi zambi  complice in reflexia din geam, stiind ca va fi o zi faina. Da, o zi faina, cam ca urarea aia pe care o spui unui amic cand se termina conversatia si nu stii cum sa iesi din ea lasand o impresie buna despre tine.

Si viitorul ! o, pare atat de palpitant proiectat aici si acum pe scoarta ridata si cenusie. Stiu ca nu am cum sa evit partile proaste, iar dupa ce ma asigur ca stiu asta, trec direct la cele bune: viitorul apropiat seamana cu iarna privita de sub plapuna moale, in spatele unei cani de ceai si a unui calorifer infierbantat. Iar in cel indepartat ma vad in miscare, daca nu pe aripi de vant, atunci macar pe cele ale unui cal antrenat. Si cand ajung intr-o intersectie fara indicator de directie, intreb politicos un mongol incotro sa apuc ca sa ajung in lumea cea mare.

Si ar mai fi multe trecute pe harta viitorului meu… Insa, ma intrerupe gandul pofticos la un pranz ca la mama acasa, caci de dimineata de cand mi-am servit cafeaua, ciocolata si felia de paine cu gem de capsuni, mi s-a facut pur si simplu foame.

Atunci crampa din stomac care-mi da ghes, ma scoate din uitare. Asa ca deschid ochii si iata ca, in fata imi joaca parca dezlanate,  stelute palide de ceata condensata. Si-un frig urat ce mi-a intrat in oase ma scutura prosteste. Pare tarziu… Oare de cand sunt?… Si cat o sa mai fiu ?

Pana cand, lacom, mestecand bine, ma inghite…

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Existență

Când închid ochii, exiști
când îi deschid, nu mai ești.
Așa că am ales
să nu fiu nici eu
când mă trezesc, muncesc sau privesc.
Sunt doar atunci când
în vis mă scufund.
Și aleg să mă-nec,
până când după
atâta protest…

O să te hotărăști să exiști.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Maiestatea Ta

Mă cuprinde un sentiment de adorare, căci îmi pun viața la picioarele Tale și sunt pentru eternitate în siguranță.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

You are the living God

https://www.youtube.com/watch?v=q21rK4GHSUY

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rainy day


Auzi si tu cum picura-n geam? Pic, pic, pic, pic… Destul de suav, daca ma-ntrebi pe mine. Si e sambata si nu trebuie sa ies din casa. Si stau in patul moale si lenes si ascult cum picura-n geam. Poate sunt privilegiata fiindca stau la mansarda si pot sa ascult clar cum pic, pic, pic, poc, pic, pic…

Asa-i ca-ti plac si tie zilele in care afara ploua? Si stai undeva la caldura bineinteles. Si stii ca esti mai mult decat iubit(a) de El, Soarele neprihanirii, care nu inceteaza sa existe nici chiar cand cei mai intunecati nori ii ascund pentru o clipa stralucirea!

“Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui.” Maleahi 4:2

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cugetare născută-n sesiune

22. 06. 2015…

Am uitat cu totul de mine. Sau poate nu cu totul… dar am uitat, nu mai știu cine sunt și totuși, mă simt atât de confortabil; cu gândul că El mă cunoaște și El știe cine voi fi. Și cu siguranță va fi mai bine decât cine sunt. Și mă simt liberă, fiindcă nu mai trebuie să mă strădui să fiu eu, ci pot să-ncerc doar să fiu în voia Lui. Iar în voia Lui găsesc odihnă, odihnă și nespusă bucurie.

Posted in Uncategorized | Leave a comment