Lipește-mi Doamne sufletul de Tine

O, preafrumoase versuri…

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veșnică pe stânci.
Să uit de ani, de lume și de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și taina slăvilor senine
și inima de om ce-Ți bate în piept…

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine
ca pe- un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin!

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
și-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!

Costache Ioanid

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Pâinea Vieții

Mi se frământă sufletul între gânduri.

Fă Doamne din inima mea un aluat bun. Să dospească dragostea Ta în mine așa încât să dea peste. Și atunci o să știu că s-a meritat frământarea.

Mă doare; dar mă liniștește gândul că inima mea o să ajungă o pâine bună, gustoasă, caldă, făcută din același aluat ca Pâinea Vieții…

Posted in Uncategorized | Leave a comment